Scurt istoric

Primul webdesigner a fost chiar inventatorul www-ului, Tim Berners Lee, care a publicat primul site din istorie în anul 1991. La început siturile nu erau nici pe departe atât de complexe şi încărcate grafic cum sunt în prezent, limbajul utilizat - HTML - fiind nu prea puternic şi permiţând numai o serie limitată de formatări, precum şi inserarea de link-uri, pentru a putea "lega" paginile între ele, webdesignul fiind, de fapt, mai mult "programare" web.

În prezent preocuparea pentru aspectul grafic al siturilor, devenite puternice instrumente publicitare şi comerciale, justifică în întregime denumirea de "webdesign", iar tehnologiile utilizate s-au diversificat şi au devenit din ce în ce mai complexe. Firmele care produc situri lucrează cu angajaţi specializaţi pentru fiecare etapă a dezvoltării unui sit, de la stadiul de concepţie grafică la programare şi editare de conţinut pentru SEO (Search Engine Optimization - optimizarea siturilor pentru motoarele de căutare). Siturile actuale sunt din ce în ce mai mult axate pe animaţie interactivă şi dinamism, aceste deziderate fiind îndeplinite de exemplu de cunoscutul program Adobe Flash, precum şi de alte programe apărute după acesta, care pot genera automat fişiere animate cu extensia .swf.

Introducere

Siturile, în forma în care ele se afişează în browsere, sunt de fapt interpretări vizuale, menite să fie înţelese de orice persoană, fără să fie necesare cunoştinte în domeniul informaticii sau al secvenţelor de cod redactate de programatori. Aceştia lucrează ori în diverse limbaje din care apoi se generează limbajul specific de script al internetului HTML (HyperText Markup Language), ori direct in HTML. Dacă nu ar exista browserele care ştiu să interpreteze limbajul de script şi să afişeze rezultatul pe ecran, siturile ar fi doar înşiruiri de texte neformatate şi, cel mai probabil, fără imagini. În principiu, limbajul HTML indică locul în care să se afişeze diversele elemente vizibile, dimensiunea, culoarea, precum şi alţi parametri care conferă unei pagini web atât aspectul dorit cât şi funcţionalitate optimă.

Ce este necesar pentru realizarea unui sit

Orice sit web trece în mod necesar prin mai multe etape:

1. Concretizarea ideilor
2. Schiţarea elementelor vizuale şi compunerea structurii sitului
3. Programarea paginilor web în (HTML, CSS, Javascript etc.)
4. Testarea sitului
5. Schimbarea părţilor care nu corespund ţintei
6. Publicarea sitului pe Internet sau intranet
7. Modificarea ulterioară şi relansarea pe Internet, după nevoile clienţilor sau ale timpului

După stabilirea structurii sitului se intră în etapa conceperii unei interfeţe grafice care, pe lângă scopul pur estetic, trebuie să faciliteze accesul vizitatorilor la toate secţiunile publice ale sitului, să fie comprehensivă şi, nu în ultimul rând, să asigure şi încărcarea rapidă a paginilor, prin modul în care vor fi realizate diversele elemente grafice.

Din punctul de vedere al designului, siturile sunt în mare parte alcătuite din tabele cu linii invizibile în care se inserează imagini (siglă, imagini-simbol, butoane etc.) şi texte, în aşa fel încât aspectul să fie unitar şi să nu se sesizeze vizual organizarea tabelară. Celulele tabelelor *pot avea fundaluri colorate,

• pot fi alcătuite din imagini şi desene care se repetă pe orizontală sau pe verticală,
• pot fi umplute cu texturi mai mult sau mai puţin neregulate (ca pietrişul, frunzişul etc.)
• sau pot rămâne şi albe.

Este de notat că actualmente locul tabelelor a fost luat de popularul mod de formatare CSS, care reprezintă o soluţie mai "curată" din punctul de vedere al programării decât utilizarea tabelelor.

Astfel, graficianul utilizează iniţial un program de grafică (de exemplu, Adobe Photoshop sau Corel PhotoPaint) pentru a concepe un "instantaneu" al sitului respectiv. El creează forma butoanelor, dimensionează şi poziţionează sigla sitului, stabileşte locaţia meniurilor, dimensiunea şi aspectul textului, schema de culori a sitului, precum şi alte aspecte specifice. Datorită faptului că această imagine primară este apoi "tăiată" în imagini mai mici, care urmează să fie inserate în tabele sau definite în CSS, din punct de vedere grafic, siturile se supun aceloraşi reguli de compoziţie ca şi lucrările grafice tipărite, îmbinate însă cu o serie de parametri tehnici care permit implementarea ulterioară a elementelor de programare. Astfel, un "grafician de web" va lucra altfel decât un "grafician de print", încercând să anticipeze locurile unde pot apărea probleme potenţiale şi să găsească soluţii pentru a evita orice deformare a sitului, indiferent dacă urmează să fie utilizate dimensiuni relative sau absolute. De exemplu, un grafician de web ştie că este preferabil să utilizeze fundaluri de tip "culoare indicată din cod" sau de tip "imagine repetată pe axa x sau y", decât fundaluri dintr-o singură imagine foarte mare, care ar reduce mult viteza de încărcare a sitului.

După ce imaginea iniţială a fost împărţită în mai multe imagini mici, acestea se introduc în tabele sau se poziţionează cu ajutorul CSS, fie prin scrierea directă a codului HTML într-un program simplu de editare text, cum ar fi Notepad, fie prin utilizarea unui editor HTML, în general de tip WYSIWYG, cum ar fi Dreamweaver. Astfel se generează un prim "schelet" al sitului, denumit "mock-up", care simulează situl şi toate funcţiile lui, fără a avea însă conţinutul real, ci numai texte de tip lipsum şi imagini provizorii. În cazul în care este vorba de un sit simplu, cu puţine pagini, tot ce mai rămâne de făcut este introducerea conţinutului final. În cazul în care este vorba de un sit complex, de exemplu un catalog sau un magazin virtual, mock-up-ul intră în etapa de programare complexă, care poate utiliza limbaje mai complicate (de tip server-side ca de exemplu PHP, ASP, sau şi de tip client-side) precum şi baze de date.

SURSA: WIKIPEDIA